Excipienții au funcții multiple, incluzând în principal următoarele aspecte:
Fasonare și modelare: Excipienții pot transforma medicamentele în preparate care satisfac nevoile medicației clinice, cum ar fi adăugarea de solvenți la preparate lichide, adăugarea de diluanți și adezivi la tablete etc.
Îmbunătățirea stabilității medicamentelor: Excipienții pot crește stabilitatea chimică, fizică și biologică a medicamentelor. De exemplu, stabilizatorii chimici pot preveni oxidarea medicamentelor, iar stabilizatorii fizici, cum ar fi agenții de suspendare și emulgatorii, pot îmbunătăți proprietățile fizice ale medicamentelor.
Reducerea reacțiilor adverse la medicamente: prin utilizarea unor excipienți specifici, reacțiile adverse ale medicamentelor pot fi reduse. De exemplu, comprimatele acoperite enteric pot proteja medicamentele de a fi distruse de acidul gastric, astfel încât să își poată juca pe deplin rolul în intestine.
Reglează efectul medicamentelor: excipienții pot ajusta durata acțiunii medicamentului, făcându-le să aibă funcții precum eliberarea rapidă, eliberarea susținută și țintirea. În plus, excipienții pot îmbunătăți și nevoile fiziologice ale medicamentelor, cum ar fi tampoane, agenți izotonici, agenți de aromatizare etc.
Alte funcții: Excipienții pot fi utilizați și ca materiale auxiliare pentru a facilita procesul de preparare. De exemplu, lubrifianții pot îmbunătăți proprietățile de pulbere ale medicamentelor și pot face producția de preparate solide mai lină.